Sinan Pasa era furios foc dupa ce ostile sale au fost infrante de Mihai Viteazul la Calugareni.
Il cheama pe generalul Osman la el si-i spune:
"Bai Osman Bai, ne-a bulit ghiauru'. Vreau sa-l terminam."
"Da-mi o suta de mii de ieniceri si maine il fac praf cu voia lui Allah" raspunde Osman.
"Gata! Vei primi 100.000 de ieniceri" ordona Pasa.
A doua zi, pe o dimineata superba, in timp ce cantau privighetorile, o suta de mii de ieniceri Turci intra in Tara Romaneasca. Ajung ei la poalele unui deal cand, deodata, pe varful dealului pare, calare pe un cal alb, cu barda in mana, Domnul Mihai Viteazul! Se uita Mihai la turcii din vale si, brusc, da drumul unui incremenitor strigat de lupta " Muieeeeeeee!!!!!"
Turci, inmarmuriti, nu stiu ce-i loveste, di din fata, si din coaste si, dupa o ora de casapit, 99.999 de turci morti umpleau campul.
Doar Osman a scapat si fuge iute iute la Pasa.
"Hauleu Pasaaa, ne-a nulit ghiauruuuu."
"Dar ti-am dat bai se ai jerut. 100.000 de jeniceri." se rasteste Pasa.
"Da pasa, dar hacum jtiu je ne trebuie. Cai albi! Daca avem cai albi il bulim!"
"Sa vina 100.000 de soldati calare!!!!" urla pasa.
A doua zi, o noua dimineata superba in cetatea Baniei. Albinutele zburau din floare in floare iar mieluseii behaiau veseli. Cand! De-o data, 100.000 de turci calare umplu orizontul.
Mihai Viteazul apara din nou, calare, cu barda in mana, se uita iarasi la turci si, cu un urlet din toti rarunchii se napusteste asupra lor : " Muieeeeee!"
Si da-i si lupta, si lupta si da-i si dupa o ora, din nou 99.999 de turci erau lati morti la marginea cetatii.
Osman iarasi, abil, a sters-o de pe campul de lupta la timp.
Ajunge din nou la pasa.
"Hauleu, iar ne-a bulit ghiauru luminatia ta!!!"
"Bai Osman bai, eu te tai pe tine mai!"
"Stai pasa, acum jtiu pe bune care- buba. N-avem barda! Daca am avea cai ji barda ca a lui Mirjea il fajem chisalita" raspunde Osman.
"Si mai e jeva pasa! Cuvantul!"
"Je cuvant mai Osman?"
"Muie pasa!"
"Ce-nseamna aia <<Muie>>>?" intreba pasa mirat.
"Nu stiu pasa, dar cand zice cuvantul asta inlemnim cu totii. E majic!!!"
"Maine sa aiba toata oastea cai, barda si toti sa invete cuvantul asta!" ordona pasa.
"Dar de unde bani si de barda mai Osman? Gat, sa se ia bani de la invatamant si sa se cumpere barde".
A treia zi, ca de obicei, intr-o dimineata racoroasa, frumoasa, in care privighetoarea canta, inca 100.000 de turci, calare pa cai albi, cu barda in mana si cu cuvantul invatat (sau notat pe o fituica) intra in tara Romaneasca.
Iar dau nas-in nas cu Mihai Viteazul care statea, calare, cu barda in mana, pe un varf de deal.
Osman, pregatit deja, ordona oastei sale: "Acum ienicerii mei!!!".
La care o suta de mii de glasuri de turci urla " Muieeee!".
Mihai Viteazu, calm, de pe deal, le raspunde: "VINE! VINE!"
Il cheama pe generalul Osman la el si-i spune:
"Bai Osman Bai, ne-a bulit ghiauru'. Vreau sa-l terminam."
"Da-mi o suta de mii de ieniceri si maine il fac praf cu voia lui Allah" raspunde Osman.
"Gata! Vei primi 100.000 de ieniceri" ordona Pasa.
A doua zi, pe o dimineata superba, in timp ce cantau privighetorile, o suta de mii de ieniceri Turci intra in Tara Romaneasca. Ajung ei la poalele unui deal cand, deodata, pe varful dealului pare, calare pe un cal alb, cu barda in mana, Domnul Mihai Viteazul! Se uita Mihai la turcii din vale si, brusc, da drumul unui incremenitor strigat de lupta " Muieeeeeeee!!!!!"
Turci, inmarmuriti, nu stiu ce-i loveste, di din fata, si din coaste si, dupa o ora de casapit, 99.999 de turci morti umpleau campul.
Doar Osman a scapat si fuge iute iute la Pasa.
"Hauleu Pasaaa, ne-a nulit ghiauruuuu."
"Dar ti-am dat bai se ai jerut. 100.000 de jeniceri." se rasteste Pasa.
"Da pasa, dar hacum jtiu je ne trebuie. Cai albi! Daca avem cai albi il bulim!"
"Sa vina 100.000 de soldati calare!!!!" urla pasa.
A doua zi, o noua dimineata superba in cetatea Baniei. Albinutele zburau din floare in floare iar mieluseii behaiau veseli. Cand! De-o data, 100.000 de turci calare umplu orizontul.
Mihai Viteazul apara din nou, calare, cu barda in mana, se uita iarasi la turci si, cu un urlet din toti rarunchii se napusteste asupra lor : " Muieeeeee!"
Si da-i si lupta, si lupta si da-i si dupa o ora, din nou 99.999 de turci erau lati morti la marginea cetatii.
Osman iarasi, abil, a sters-o de pe campul de lupta la timp.
Ajunge din nou la pasa.
"Hauleu, iar ne-a bulit ghiauru luminatia ta!!!"
"Bai Osman bai, eu te tai pe tine mai!"
"Stai pasa, acum jtiu pe bune care- buba. N-avem barda! Daca am avea cai ji barda ca a lui Mirjea il fajem chisalita" raspunde Osman.
"Si mai e jeva pasa! Cuvantul!"
"Je cuvant mai Osman?"
"Muie pasa!"
"Ce-nseamna aia <<Muie>>>?" intreba pasa mirat.
"Nu stiu pasa, dar cand zice cuvantul asta inlemnim cu totii. E majic!!!"
"Maine sa aiba toata oastea cai, barda si toti sa invete cuvantul asta!" ordona pasa.
"Dar de unde bani si de barda mai Osman? Gat, sa se ia bani de la invatamant si sa se cumpere barde".
A treia zi, ca de obicei, intr-o dimineata racoroasa, frumoasa, in care privighetoarea canta, inca 100.000 de turci, calare pa cai albi, cu barda in mana si cu cuvantul invatat (sau notat pe o fituica) intra in tara Romaneasca.
Iar dau nas-in nas cu Mihai Viteazul care statea, calare, cu barda in mana, pe un varf de deal.
Osman, pregatit deja, ordona oastei sale: "Acum ienicerii mei!!!".
La care o suta de mii de glasuri de turci urla " Muieeee!".
Mihai Viteazu, calm, de pe deal, le raspunde: "VINE! VINE!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu