Exista momente in care oamenii se unesc, "in cuget si simtiri" si formeaza un tot unitar in slujba unui ideal sau ca urmare a unui eveniment important.
Se pare ca moartea Baronesei Margaret Hilda Thatcher nu a fost un asemenea moment pentru natiunea britanica.
Citeam ieri stirile pe siteurile de stiri romanesti si, in marea majoritate, toti jurnalistii, editorii sau blogerii (inclusiv eu) vorbeau in termeni foarte plini de respect si cu o aura de solemnitate despre cea care a fost doamna de fier.
La fel au fost reactiile si in SUA si tonul a fost unul de respect si admiratie pentru o viata traita in totalitate in slujba unei natiuni.
Insa, in UKul meu adoptiv, nici vorba de consens, nici vorba de unitate, nici vorba de doliu national (desi, la nivel oficial este doliu national).
Si vreau sa ma refer la acest lucru, deoarece a fost surprinzator, din prisma "turistului" temporar rezident pe malurile Tamisei, sa fiu martor la aceasta batalie mediatica si sociala. In unele cazuri a fost chiar BATALIE FIZICA!
Desi stiam ca reformele implementate de Thatcher au avut un impact negativ, in prima instanta, asupra muncitorului de rand din nordul Angliei sau a minerului galez si a dus la intarirea pozitiei dominante a Londrei in complexul economic al Regatului, nu ma asteptam ca la 22 de ani de la plecarea ei din 10 Downing Street, oamenii sa o vada in continuare vinovata de tot raul din lume. Fireste, nu ma asteptam ca toti sa o laude, dar ma asteptam la respect ceva mai generalizat, mai in ton cu "the calm british attitude"!
Daca vreti sa aflati mai multe despre reformele ei puteti citi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Thatcherism
Si despre efecte, eu va recomand:
http://www.thetimes.co.uk/tto/business/industries/banking/article3734485.ece
Eh, nici gand. Britanicii, din nord sau sud, est sau vest, galezi sau scotieni, englezi sau nord irlandezi, s-au impartit in doua cete. Asa o reactie puternica si viscerala nu mi-a mai fost dat sa vad decat in fotbal, cand galeriile Stelei si ale lui Dinamo ajung sa stea una langa alta pe stadion.
Ba nu! Ma corectez. A semanat mai mult cu vulcanul de la faimosul meci Steaua Rosie Belgrad Dinamo Zagreb ce a precedat razboiul Iugoslav.
Lieralmente colegi de birou, care lucreaza cu mine intr-o multinationala, care se comporta si par a avea trairi eminamente de dreapta (iar conservatorii asta sunt, iar Thatcher a fost "apogeul" politicilor de dreapta) mai mai ca sareau in sus de bucurie la auzul vestii.
Ei erau din Liverpool si Newcastle.
Colegi Londonezi o vad insa, in mare majoritate, ca un mare om de stat, care a scos Marea Britanie din decada de moarte clinica 60-70
Vitriolul a atins apogeul pe Twitter. In loc de a se mai gandi cineva la persoana Doamnei de Fier, s-a ajuns la abuzuri si amenintari intre utilizatori.
Inca nu s-a facut un review al tuturor reactiileor de pe social media, dar o buna indicatie v-o poate da acest articol de la BBC si acest chart creat, inainte de moartea ei, dar care se dovedeste a fi foarte adevarat!
http://www.bbc.co.uk/news/magazine-22066540
Foarte interesant mi se pare insa faptul ca cuvantul "whatever" a fost cel mai folosit cuvant in toate posturile despre moartea Baronesei.
Acest "whatever", acest cuvant de legatura, acest "orice" folosit in contexte de genul "orice parere ati avea despre x, sa nu uitam ca a facut si Y" demonstreaza caracterul divizator pe care Thatcher l-a avut pe plan intern.
Sper doar ca Romania sa aiba parte, in viitorul apropiat, de un om politic cat mai apropiat de "tiparul" Doamnei de Fier, deoarece, in ciuda pasiunilor puternice pe care le-ar starni, al diviziunii pe care ar genera-o, eu mi-as dori sa vad cresterea economica de care s-a bucurat UK in perioada guvernarii sale si, totodata, mi-ar placea sa vad cum Romania ar putea ajunge sa insemne ceva in Europa, iar prestigiul tarii ar fi de zeci de ori mai mare decat este astazi.
Inchei cu remarca perfect adevarata a doamnei Thatcher: "Pennies do not fall from heaven. They have to be earned, here, on Earth!"
Se pare ca moartea Baronesei Margaret Hilda Thatcher nu a fost un asemenea moment pentru natiunea britanica.
Citeam ieri stirile pe siteurile de stiri romanesti si, in marea majoritate, toti jurnalistii, editorii sau blogerii (inclusiv eu) vorbeau in termeni foarte plini de respect si cu o aura de solemnitate despre cea care a fost doamna de fier.
La fel au fost reactiile si in SUA si tonul a fost unul de respect si admiratie pentru o viata traita in totalitate in slujba unei natiuni.
Insa, in UKul meu adoptiv, nici vorba de consens, nici vorba de unitate, nici vorba de doliu national (desi, la nivel oficial este doliu national).
Si vreau sa ma refer la acest lucru, deoarece a fost surprinzator, din prisma "turistului" temporar rezident pe malurile Tamisei, sa fiu martor la aceasta batalie mediatica si sociala. In unele cazuri a fost chiar BATALIE FIZICA!
Desi stiam ca reformele implementate de Thatcher au avut un impact negativ, in prima instanta, asupra muncitorului de rand din nordul Angliei sau a minerului galez si a dus la intarirea pozitiei dominante a Londrei in complexul economic al Regatului, nu ma asteptam ca la 22 de ani de la plecarea ei din 10 Downing Street, oamenii sa o vada in continuare vinovata de tot raul din lume. Fireste, nu ma asteptam ca toti sa o laude, dar ma asteptam la respect ceva mai generalizat, mai in ton cu "the calm british attitude"!
Daca vreti sa aflati mai multe despre reformele ei puteti citi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Thatcherism
Si despre efecte, eu va recomand:
http://www.thetimes.co.uk/tto/business/industries/banking/article3734485.ece
Eh, nici gand. Britanicii, din nord sau sud, est sau vest, galezi sau scotieni, englezi sau nord irlandezi, s-au impartit in doua cete. Asa o reactie puternica si viscerala nu mi-a mai fost dat sa vad decat in fotbal, cand galeriile Stelei si ale lui Dinamo ajung sa stea una langa alta pe stadion.
Ba nu! Ma corectez. A semanat mai mult cu vulcanul de la faimosul meci Steaua Rosie Belgrad Dinamo Zagreb ce a precedat razboiul Iugoslav.
Lieralmente colegi de birou, care lucreaza cu mine intr-o multinationala, care se comporta si par a avea trairi eminamente de dreapta (iar conservatorii asta sunt, iar Thatcher a fost "apogeul" politicilor de dreapta) mai mai ca sareau in sus de bucurie la auzul vestii.
Ei erau din Liverpool si Newcastle.
Colegi Londonezi o vad insa, in mare majoritate, ca un mare om de stat, care a scos Marea Britanie din decada de moarte clinica 60-70
Vitriolul a atins apogeul pe Twitter. In loc de a se mai gandi cineva la persoana Doamnei de Fier, s-a ajuns la abuzuri si amenintari intre utilizatori.
Inca nu s-a facut un review al tuturor reactiileor de pe social media, dar o buna indicatie v-o poate da acest articol de la BBC si acest chart creat, inainte de moartea ei, dar care se dovedeste a fi foarte adevarat!
http://www.bbc.co.uk/news/magazine-22066540
Acest "whatever", acest cuvant de legatura, acest "orice" folosit in contexte de genul "orice parere ati avea despre x, sa nu uitam ca a facut si Y" demonstreaza caracterul divizator pe care Thatcher l-a avut pe plan intern.
Sper doar ca Romania sa aiba parte, in viitorul apropiat, de un om politic cat mai apropiat de "tiparul" Doamnei de Fier, deoarece, in ciuda pasiunilor puternice pe care le-ar starni, al diviziunii pe care ar genera-o, eu mi-as dori sa vad cresterea economica de care s-a bucurat UK in perioada guvernarii sale si, totodata, mi-ar placea sa vad cum Romania ar putea ajunge sa insemne ceva in Europa, iar prestigiul tarii ar fi de zeci de ori mai mare decat este astazi.
Inchei cu remarca perfect adevarata a doamnei Thatcher: "Pennies do not fall from heaven. They have to be earned, here, on Earth!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu