Nu mai pot gandi. Zi de zi ma lovesc de situatii si intamplari care imi aplatizeaza creierul.
Ma simteam...neintegrat.
Am revenit pe meleaguri Dambovitene acum un an si doua luni. Ma intorsesem dupa ce petrecusem trei ani pe malurile Tamisei.
Am revenit, dornic de munca si succes, gata sa mut munti intru propasirea companiei mele, care ma angajase.
Treptat insa pietrele de moara ale mentalitatii romanesti au inceput sa ma macine. Incet dar sigur, zi de zi, de la agresivitatea in trafic, la semidoctia de la birou, la aroganta politicienilor "conducatori", la mizeriile de emisuni de divertisment, am inceput sa duc dorul strainatatii.
Treptat insa pietrele de moara ale mentalitatii romanesti au inceput sa ma macine. Incet dar sigur, zi de zi, de la agresivitatea in trafic, la semidoctia de la birou, la aroganta politicienilor "conducatori", la mizeriile de emisuni de divertisment, am inceput sa duc dorul strainatatii.
De ce oare? Salar bun am (chiar si dupa standarde vest europene). Casa am, masa am, masina am. Am tot, nu?
Nu!
Insa, intr-o zi, am descoperit ceva. Ca in marea de jeg, deziluzie, dispret, aroganta, miticism si colb balcanic, sunt si mici pepite de normalitate.
Am vazut ca in marea de colegi, exista cativa care nu sunt "la fel". Care au aceleasi valori profesionale.
Am descoperit ca, la televizor, cineva se ocupa si de "Romania furata" sau are grija sa nu uitam cum a fost, cu adevarat, comunismul.
Am inteles ca nu exista doar Cristoiu, Gadea, sau B Teodorescu, ci ca se mai gaseste un Hurezeanu sau Liiceanu.
Am vazut chiar si un sas care nu are nici o legatura cu mentalitatea devenita deja stereotip a politrucului vremelnic conducator peste popor. Un Iohannis pe care multi l-au votat pentru ca nu e Ponta, dar pe care eu l-am votat pentru ca e Iohannis.
Insa, cel mai mult, am descoperit ca exista un popor. Altul decat cel pe care il stiam. Unul de care ma simt aproape, Unul care simte cam la fel ca mine, sau eu la fel ca el.
Am descoperit ca generatia POST 89 exista. Si are voce. Si vrea! Si stie ce vrea. Si vrea o banalitate in viziunea multora incapapili sa o o inteleaga. Insa ea vrea ceva enorm pentru Romania. Vrea Normalitate!
In ziua de 16 noiembrie, aceasta patrura de oameni a dat un raspuns Newtonian celor care, cu aroganta, voriau sa ii ignore si continuau sa ii trateze cu dispret.
For every action there is an equal and oposite reaction!
Asta s-a intamplat Duminica. Resortul tanar a fost impins, strans si stors la maximim. Iar cand supapa votului a fost deschisa, acest resort a explotat, cu o frenezie, violenta si putere egala cu cea a arogantei, dispretului si virulentei cu care a fost presat de mai multi ani.
Acest resort a improscat cu speranta si steaguri fara stema!
Acum trebuie ca sistemul sa se reseteze. Dupa aceste valori. In linie cu dorintele celor ce si-au aratat, finalmente, muschii societatii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu